Pentru persoanele implicate într-o familie disfuncțională, poate fi deosebit de dificil să realizeze și să vadă clar caracteristicile disfuncționale prezente în familia lor. Disfuncțiile se manifestă în mai multe forme și în diferite grade, iar această varietate adaugă un strat de complicație la posibilitatea de a identifica cu încredere caracteristicile familiale disfuncționale într-o familie proprie. Toate familiile au probleme, dar unele familii au „disfuncționalități”, care pot fi definite ca „comportament interpersonal anormal sau nesănătos [sau interacțiune [s] în cadrul unui grup”. În acest caz, grupul este familia.
Abuzul este una dintre cele mai ușor de identificat caracteristici disfuncționale ale familiei și, din păcate, este și una dintre cele mai frecvente. Abuzul poate apărea sub mai multe forme: abuz fizic, abuz sexual și chiar abuz emoțional sau verbal. Abuzul fizic, sexual și verbal este de obicei cel mai evident. Un membru al familiei poate lovi un alt membru al familiei (abuz fizic), poate face avansuri sexuale nedorite (abuz sexual) sau poate apela numele unui alt membru al familiei (abuz verbal). Abuzul emoțional poate fi mai greu de văzut, deoarece implică manipulări și înșelăciuni care pot fi sau nu ușor de detectat. Membrul familiei care face obiectul abuzului emoțional trebuie să ia în considerare modul în care este afectat de acțiunile și cuvintele unei rude; abuzul emoțional poate fi cel mai bine identificat cu ajutorul unui terapeut calificat.
Primul lucru de făcut atunci când o persoană recunoaște abuzul în cadrul unei familii este să caute ajutor și asistență. Nu poate fi clar ce să facem într-o situație abuzivă, așa că este vital să găsim pe cineva care să ajute și să ofere sprijin. Dacă victima abuzului crede că viața lor este în pericol, ar trebui să facă un plan sigur de a părăsi casa pentru a merge la casa unei persoane de încredere sau la adăpostul unei persoane abuzate, astfel încât să poată primi asistență în condiții de siguranță. După părăsirea situației abuzive, persoana ar trebui să solicite ajutor profesional de la autorități și specialiști calificați în traume.
2. Frica
Într-o familie disfuncțională, frica caracterizează relațiile dintre membrii familiei. Această teamă provine, de obicei, dintr-un fel de abuz, deși poate proveni și din alte caracteristici nesănătoase ale familiei disfuncționale, care vor fi discutate mai jos. Comportamentul imprevizibil al unuia sau mai multor membri ai familiei poate fi, de asemenea, cauza fricii pentru ceilalți membri ai familiei. În relațiile familiale sănătoase, niciun membru al familiei nu ar trebui să se simtă cu adevărat frică de altul, așa că frica este o caracteristică importantă a familiei disfuncționale de care trebuie să fii conștient.
Pentru a rezolva această teamă, este important să identificăm mai întâi de unde vine frica. Frica își are originea în abuzuri imprevizibile? Sau provine din lipsa intimității sau a sentimentelor că dragostea nu poate fi returnată în mod fiabil? Recunoașterea de unde provine frica poate ajuta o persoană să înțeleagă mai bine disfuncția, ceea ce poate duce în cele din urmă la luarea unei decizii finale cu privire la ce trebuie să facă pentru a se proteja și la modul în care își poate sprijini bunăstarea generală.
A avea limite prea mari sau prea mici este una dintre cele mai frecvente caracteristici ale familiei disfuncționale. Această caracteristică se poate manifesta ca o disfuncție minoră sau ca una majoră, dar dacă interferează cu funcționarea zilnică a unei persoane sau cu capacitatea de a se simți în siguranță și confortabil în casă și cu familia, atunci problema limitelor nesănătoase trebuie recunoscută și abordată. .
Dacă în cadrul unei familii dorința de confidențialitate este interzisă sau considerată de unul sau mai mulți membri ai familiei ca fiind o dorință nesocotită, atunci există probabil niște limite nesănătoase. Confidențialitatea și independența sunt normale în familiile sănătoase și, deși familiile diferite pot avea limite mai mari sau mai mici, conversațiile despre nevoia specifică de confidențialitate și independență (sau nevoia de mai multă afecțiune și apropiere) ar trebui să fie deschise. În schimb, granițele care sunt prea mari ar putea implica probleme precum imposibilitatea de a discuta anumite subiecte fără a-i enerva pe unul sau mai mulți membri ai familiei. Dacă un membru al familiei se confruntă cu această caracteristică disfuncțională, terapia de familie poate fi utilă în remedierea situației pentru toate părțile implicate.
4. Condiții privind dragostea
În ceea ce privește caracteristicile familiale disfuncționale, aceasta poate fi extrem de incomodă și dificil de înțeles. Iubirea condiționată (spre deosebire de iubirea necondiționată) este o iubire care are „condiții”. Cu alte cuvinte, dragostea există numai atunci când sunt îndeplinite anumite condiții prealabile. O mamă poate să-și iubească fiul, dar atunci când acesta se comportă urât sau face ceva care i se opune direct, poate să-și revoce iubirea și să răspundă în mod negativ - sau chiar odios - față de copilul ei. Aceasta este iubirea condiționată. Fiul are dragostea mamei atâta timp cât face exact ceea ce spune ea, dar dacă merge împotriva ei, ea se comportă (și poate chiar simți) ca și cum „nu-l mai iubește”.
Dragostea condiționată poate apărea între orice aranjament al membrilor familiei, nu doar între părinți și copii. Poate apărea între frați, soți și relații chiar mai îndepărtate, cum ar fi veri. Dacă apare un sentiment de a nu fi iubit sau nedorit ori de câte ori are loc un dezacord, acesta poate fi un semn al iubirii condiționate. Iubirea condiționată este frecvent asociată cu o anumită formă de abuz, fie că este vorba de fizică, emoțională, sexuală sau verbală, deci este crucial să ții cont atunci când identifici dacă există condiții ale iubirii.
Primul lucru de făcut atunci când este identificată această caracteristică familială disfuncțională este ca indivizii să se observe pe ei înșiși pentru a vedea dacă participă la dragostea condiționată. Dacă observăînșișifăcând comportamente de dragoste condiționată, un prim pas bun ar fi identificarea schimbărilor comportamentale pe care persoana le poate face pentru a schimba rezultatul diferitelor evenimente. Dacă celălalt membru al familiei este de acord cu aceasta, terapia este o alegere excelentă pentru a lucra spre o rezoluție.
Dependența este o intrare necesară pe această listă de caracteristici disfuncționale ale familiei, deoarece duce frecvent la alte manifestări comportamentale ale disfuncției. Dependența de droguri și dependența de alcool pot duce la caracteristici disfuncționale grave ale familiei și sunt în sine disfuncții, dar alte dependențe de jocuri de noroc, pornografie, tehnologie sau alte medii pot provoca disfuncții similare cu cele menționate în această listă. Unul (sau mai mulți) dependenți ai unui membru al familiei provoacă stres în familie, precum și crește riscul de abuz. Acesta este motivul pentru care dependența este una dintre cele mai grave caracteristici disfuncționale ale familiei.
Dacă un membru al familiei are dependență, alți membri ai familiei ar putea decide să organizeze o intervenție pentru a-l încuraja pe dependent să meargă la un centru de reabilitare sau să obțină ajutor în alt mod. Dependența poate fi spulberată doar prin voința dependentului însuși, însă dependentul trebuie mai întâi să-și dea seama că are nevoie de ajutor pentru a-și depăși dependența. Dacă dependentul nu consimte să primească tratament, alți membri ai familiei în rolul de „facilitator” sau „victimă” (sau ambii) trebuie să ia în considerare posibilitatea de a nu avea relații cu membruul familiei dependente pentru a-l proteja pe el și pe ceilalți. Un terapeut sau intervenționist instruit poate ajuta membrii familiei în cauză să găsească o cale adecvată.
6. Critică și perfecționism
Critica și perfecționismul sunt două caracteristici disfuncționale ale familiei, care sunt strâns legate. Atunci când o persoană din familie face sau creează ceva care este „mai puțin decât perfect” sau cumva nu este adecvat pentru un alt membru al familiei, acel alt membru al familiei poate folosi critici și judecăți dure asupra persoanei respective. În acest fel, așteptarea perfecțiunii totale duce la o judecată severă. Critica poate implica abuzuri verbale sau chiar diferite sau mai multe forme de abuz. După sau în timpul criticilor, retragerea iubirii poate apărea dacă celălalt membru al familiei este înclinat spre practicarea iubirii condiționate. Astfel, caracteristicile multiple ale familiei disfuncționale pot izvora din această disfuncție radiculară.
Primul pas în gestionarea criticilor severe sau a perfecționismului înflăcărat este să devii conștient de sine. Persoana care este ținta acestora trebuie să învețe să se înțeleagă pe sine și ce face. Fiecare situație este diferită, deci concentrarea asupra propriilor acțiuni și comportamente este cel mai bun loc de pornire. Amintiți-vă, abuzul nu este vina victimei. Dacă pare adecvat situației, terapia individuală sau de familie poate ajuta la depășirea acestei disfuncții.
Ce trebuie să faceți dacă familia dvs. prezintă caracteristici disfuncționale ale familiei
Există două lucruri pe care le poate face o persoană dacă își dă seama că se află în mijlocul unei dinamici familiale disfuncționale. Primul lucru pe care îl pot face este să se acorde la sine și la propriul comportament. Dacă observă lucruri despre ei înșiși pe care doresc să le schimbe (poate că sunt extrem de judiciare ale unor membri ai familiei, de exemplu), persoana respectivă poate lua în considerare comportamentul pe care ar dori să-l expună (probabil persoana va decide că vrea să să fie susținător și încurajator în loc de judecată). Acest lucru va ajuta victima să-și alinieze propria poziție în familie și, de asemenea, o va ajuta să înțeleagă mai bine dinamica.
Cu toate acestea, cel mai important lucru de făcut este să obțineți ajutor. Disfuncția este aproape întotdeauna o problemă cu mai multe straturi, astfel încât obținerea asistenței unui terapeut de familie instruit poate ajuta membrii familiei să se descopere așa cum sunt, precum și să îi încurajeze să facă schimbările necesare. Terapia individuală poate fi cea mai bună alegere la început dacă alți membri ai familiei nu doresc să participe la sesiuni de terapie familială. Cu toate acestea, indiferent de situație, găsirea sprijinului este un pas crucial către rezolvarea sau eliberarea disfuncțiilor familiale.
Concluzie
Caracteristicile familiale disfuncționale pot fi uneori destul de vizibile, dar alteori sunt greu de văzut înșelător. Multe disfuncții duc la altele, deci nu este dificil să înțelegem de ce membrii familiei ar avea nevoie de ajutor din exterior pentru a înțelege complet situația și pentru a începe procesul spre soluționare. Este foarte probabil ca persoanele din afara dinamicii familiei să vadă problemele, motiv pentru care solicitarea ajutorului unui terapeut este esențială pentru ca familia să găsească pace și sănătate.
Sursa: rawpixel.com
Sursa: rawpixel.com
Sursa: rawpixel.com
Sursa: rawpixel.com